De la teatru clasic și costume baroce la slam și adidași: cum reinventează musicalul “Molière” povestea celebrului dramaturg
Share
În spatele acestei formule se află o producție de amploare, construită în jurul unei întrebări: cum poate ajunge povestea unui artist din urmă cu aproape patru secole la publicul de astăzi?
Molière, explicat printr-un limbaj contemporan
În centrul spectacolului se află Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub numele de Molière. Dramaturgul francez a trăit între 1622 și 1673 și a devenit una dintre figurile esențiale ale comediei europene. Piesele sale au ironizat ipocrizia, vanitatea și convențiile sociale ale vremii, iar personajele și situațiile create de el continuă să fie recognoscibile și astăzi. “Molière, L’Opéra Urbain” nu urmărește să reproducă pe scenă o piesă clasică. În schimb, transformă viața autorului într-o poveste muzicală, concentrată asupra alegerilor, relațiilor și conflictelor care i-au definit parcursul.
Tânărul Jean-Baptiste renunță la perspectiva unei vieți sigure pentru a se dedica teatrului. În locul unui traseu profesional convențional, el își construiește propria trupă și pornește într-o carieră marcată de încercări, dificultăți financiare și confruntări cu cei care îi contestă creațiile. Spectacolul urmărește formarea artistului, relațiile personale și profesionale, eșecurile de la început și drumul spre recunoaștere. Intriga include și legătura sa cu Madeleine Béjart, actriță și colaboratoare importantă în primii ani ai trupei, precum și conflictele generate de operele sale.
Molière a fost un autor incomod pentru că a transformat defectele oamenilor și contradicțiile societății în subiecte de comedie. În opere precum “Tartuffe”, “Mizantropul” și “Avarul”, critica socială se împletește cu observația psihologică și cu umorul. În spectacolul muzical, această dimensiune a biografiei sale este integrată într-o poveste despre prețul independenței artistice.
Producția este creată de Dove Attia, autor, compozitor și producător cunoscut pentru musicaluri precum “Mozart, l’Opéra Rock”, “Le Roi Soleil” sau “1789: Les Amants de la Bastille”. Regia este semnată de Ladislas Chollat, iar coregrafia îi aparține lui Romain Rachline Borgeaud, cunoscut și ca Romain R.B.
De ce slam și nu doar dialoguri între cântece
Una dintre particularitățile musicalului este felul în care folosește cuvântul. În locul alternanței convenționale dintre cântec și dialog vorbit, povestea este spusă printr-o combinație de melodii și secvențe narative interpretate pe muzică, în stil slam.
Slam-ul se află la intersecția dintre poezie și interpretarea scenică. Textul, ritmul și felul în care sunt rostite cuvintele devin parte din spectacol, iar narațiunea nu mai întrerupe muzica pentru a explica ce se întâmplă. Într-un articol pentru publicația Exit Mag, Dove Attia a explicat că tocmai această abordare a fost una dintre schimbările importante față de musicalurile sale anterioare. În loc să oprească muzica pentru dialoguri, a preferat ca personajele să cânte sau să rostească versurile în ritm, ceea ce păstrează continuitatea și dinamica spectacolului.
El a precizat și că producția nu este propriu-zis un musical rap, așa cum ar putea sugera denumirea “operă urbană”. Acest detaliu merită reținut: în ciuda asocierii dintre Molière și muzica urbană, producția nu încearcă să transforme fiecare scenă într-un moment rap. Cântecele melodice rămân esențiale, iar slam-ul preia o parte din rolul narațiunii, oferind poveștii un ritm contemporan.
Există și o logică artistică în această alegere. Molière a fost un autor al cuvântului, al replicii și al observației sociale. În comediile sale, felul în care personajele vorbesc spune adesea la fel de multe despre ele ca acțiunile lor. Folosirea slam-ului pune din nou textul în prim-plan, dar îl face accesibil printr-o formă de expresie familiară publicului actual.
52 de cântece și o poveste construită ca un spectacol continuu
Dimensiunea muzicală a proiectului este considerabilă. Potrivit informațiilor publicate în presa franceză, producția a fost construită în jurul a 52 de cântece,