Gentle Monster Review: cel mai greu film din 2026 până acum, îţi întoarce stomacul pe dos
Share
Pedofilia e mereu un subiect groaznic de abordat, discutat, zugrăvit în filme şi mai toţi regizorii şi scenariştii se feresc de el. Aidoma şi actorii, aşa că îi aplaud curajul lui Laurence Rupp de a juca un astfel de monstru. Cap de familie, tata impecabil, dar şi bărbat cu un trecut încărcat de droguri, el are imaginea spulberată când poliţia germană se prezintă pe prispă să.
Primul gând al mamei? “S-a atins oare de fiul nostru?”. De aici începe o întreagă serie sinusoidala de suişuri şi coborâșuri în credibilitatea lui Philip. Lucy Weiss (Lea Seydoux) vrea să îl creadă că “era doar un proiect cinematografic”, “m-am infiltrat printre ei”, “era pentru bani” şi nu că vă e vorba de o pasiune anormală, imorală, ilegală. Filmul spune două poveşti de fapt şi o vedem şi pe cea a detectivei care se ocupa de caz, Jella Haase, jucată de Elsa Kuhn.
Şi ea se loveşte de abuz, chiar aproape de casă, propriul său tată suferind de dementă şi hartuindu-şi îngrijitoarea. Dar aici apare ipocrizia şi Jella îşi tolerează tatăl cu această oribilă meteahnă.
Catherine Deneuve joacă rolul mamei lui Lucy, soacra lui Philip, un personaj blazat, cochet, tipicar, mergând pe o frânghie subţire între libertinaj şi conservatorism. Are remedii bizare “du-te să vomiţi” când află ce e în neregulă cu fiica sa şi e destul de radicală în sugestii.
Totuşi, orice am spune, “Gentle Monster” (numele de pe forumul de perverşi al lui Philip) e vehiculul carierei pentru Lea Seydoux. Eu ştiam deja că are “cel mai frumos şi convingător plâns” din cinematografia actuală, dar aici se auto depăşeşte. Parcă a făcut şcoala lui Margot Robbie din “Babylon”. Plânge cu un singur ochi, cu lacrimi mari sau mici, cu ambii ochi pe rând, plânge cu fata, cu sprâncenele, cu buzele, cu tot sufletul.
E răscolită cum puţini actori pot fi şi mă întreb ce trăiri a evocat pentru asta. Filmul nu se fereşte şi nu ascunde nimic: vedem scene de sex între soţ şi soţie, iubire pasională, dar şi momentele când Philip se strecoară pentru a îşi hrăni obsesia. Trebuie totuşi să recunosc că uneori nu te poţi uita la ecran, mai ales spre final de film şi e implicat şi fiul celor doi.
Latura muzicala
Există şi o latură muzicală aici, Lea joacă o pianistă devenită artistă neconvenţională. Cântă la pian pe două instrumente conectate, simultan şi la microfon şi face coveruri la piese celebre, convertite în stil propriu. Coloana sonoră originală și aranjamentele muzicale sunt semnate de celebra artistă și compozitoare franceză Camille (Camille Dalmais), cunoscută recent și pentru succesul avut cu muzica filmului Emilia Pérez. Camille a mai colaborat cu regizoarea Marie Kreutzer și pentru filmul Corsage (2022).
În cadrul interpretărilor sale avangardiste din film, personajul Lucy (Léa Seydoux) folosește instrumente inedite (pian de concert, harpă de sticlă, fluier de pământ și armoniu) pentru a deconstrui și reinterpreta piese de dragoste faimoase, scrise exclusiv de bărbați. Scopul artistic al personajului este de a prelua aceste versuri masculine și de a le „interoga” subversiv.
Câteva piese cheie sunt “Would I Lie to You”, care e melodia centrală a filmului, devenind mult mai tristă la pian şi legată de relaţia celor doi. Mai auzim şi “Boys Don’t Cry” de la The Cure şi “Everything I Do” de Bryan Adams. Plus “Yellow” de la Coldplay, cân…