Coyote vs. Acme Review: comedie pentru copii, nostalgie vândută că drama avocăţească
Share
Îmi vin în minte multe comparaţii, dar cea mai justă cred că e cu Space Jam. De altfel şi apar unele dintre personajele de acolo, de la Tweety la Bugs Bunny şi Tazz. Se vede că s-a tăiat la sânge la montaj, pentru a ţine glumele şi scenele sub un rating de vârsta mare sau chiar adolescentin. Are rating Audiență Generală şi de aceea nu m-a mirat să văd şi copii în sală, nu doar adolescenţi.
Există şi versiune dublată, dacă vă întrebaţi.
Poveste
Povestea e cât se poate de ciudată, mai ales că v-am zis încă de mai sus că e “drama avocăţească”. Un fel de Better Call Saul, dar ediţia ultra light. Pe Coiot îl ştim cu toţii, încearcă de multe decenii să îl prindă pe Road Runner, o metaforă a muncii lui Sisif. Cu eternele gadgeturi Acme care nu funcţionează, bubuie, îl ard, îl găuresc sau în general îi fac rău. Ei bine, Coiotul s-a săturat în 2026 şi vrea să dea în judecată corporaţia uriaşă Acme.
Îşi face bagajul şi pleacă la oraş, în Albuquerque, fix unde se desfăşurau şi Breaking Bad şi Better Call Saul. Acolo îl găseşte pe Will Forţe, care joacă un avocat tăntălău, plafonat şi fără chef. Cumva îl mobilizează şi împreună cu o echipă de interni şi ajutoare pun pe picioare un caz. Aici bipăie alarmale Acme, iar corporaţia îl scoate în faţă pe John Cena, cu uriaşul sau pin de cravată texan şi cu comedic timing-ul impecabil.
Cu şantaj, ameninţări, mită, clasicele unele ale unei corporaţii care nu ştie să piardă. Dar la bază Coyote vs Acme e o poveste despre prietenie, între avocatul Kevin Avery şi Coiot, dar şi despre a nu renunţa niciodată la lucrurile în care crezi, despre tenacitate.
Efecte, cinematografie
E foarte interesant 3D-ul acestui film, pentru că nu necesită ochelari. E stereoscopic şi scoate bine în relief personajele. Faza first person a lui Road Runner şi melodia aleasă pe fundal, Run the Jewels “Nobody Speak” sunt “peak cinema”. Combinarea de grafică desenată în stil cartoonish şi filmări reale se face fără să se vadă “îmbinările”, deşi ştim că operăm într-o lume absurdă, nu se văd aţele păpuşarilor.
Editarea e puţin haotică şi scenele nu sunt legate chiar impecabil. Sunt convins că există un director’s cut, mai ales că filmul sta prin arhive de nişte ani şi era să fie anulat pentru a încasa asigurări prin 2023. Doar dragostea publicului pentru personaje că Tweety sau Bugs a salvat producţia.
E un film foarte luminos, totul se petrece pe zi, avem culori vii şi multe scene la exterior. Părţile întunecate implica o urmărire nocturnă cu schiuri şi frigider, camioane şi rachete, plus multe scene din laboratoarele Acme.
Actorie
Nu am pretenţii de la actoria de aici, Will Forţe e OK în rolul ingenuului, nepăsătorului, avocatului care s-a blazat total. Îl scoate din stază Coiotul, care fiind mut e mai expresiv decât Jacob Elordi sau Keanu Reeves în toată cariera şi e totul în sprancene şi botul său lung. Plus pancartele limitate şi bine alese cu mesaje pe care le etalează.
John Cena e sub-utilizat şi simt că s-au tăiat multe scene cu el. Şi Bugs Bunny merită mai mult timp, în vreme ce Daffy e redus doar la un răţoi închis la ospiciu. Îl avem şi pe Luis Guzman, Gomez din Wednesday în rolul judecătorului care pendulează între comic şi comic de serios. PJ Byrne e fix cum l-am lăsat în The Boys, omul corporaţiei şi un fixer veninos,