80 de ani de la nașterea lui Freddie Mercury: descoperă povestea “Bohemian Rhapsody”, una dintre dovezile geniului său creativ
Share
O durată de aproape șase minute. Fără refren în sensul tradițional. O baladă care se transformă într-un pasaj de operă, apoi într-un atac de hard rock și se încheie aproape șoptit. Versuri enigmatice, schimbări radicale de atmosferă și o producție solicitantă pentru tehnologia din anii ’70. Privită prin regulile industriei muzicale de atunci, “Bohemian Rhapsody” nu ar fi trebuit să devină un hit. Și totuși, a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece din istoria muzicii.
Queen a făcut o schimbare permanentă în industria muzicală pe 31 octombrie 1975, când lansa “Bohemian Rhapsody”. Single-ul avea șase minute, o durată neobișnuită pentru un cântec destinat radioului, iar structura sa era și mai dificil de încadrat. Piesa nu avea un refren clasic și nu urma formula convențională strofă-refren-strofă. În schimb, Freddie Mercury a construit-o din secțiuni care par, la prima vedere, să aparțină unor cântece diferite: o introducere vocală aproape intimă, o baladă la pian, un pasaj de operă, o explozie rock și o încheiere melancolică. Nici măcar titlul “Bohemian Rhapsody” nu este rostit niciodată în cântec.
Freddie Mercury avea cântecul în minte înainte să intre în studio
“Bohemian Rhapsody” nu s-a născut ca un experiment întâmplător făcut de Queen într-un studio de înregistrare. Freddie Mercury lucrase la ideea cântecului cu ani înainte ca acesta să ajungă pe albumul “A Night at the Opera”, pe vremea cât încă era student la Ealing Art College din Londra.
Potrivit BBC, Brian May a descris cântecul ca fiind, în esență, “al lui Freddie” încă de la început: știa ce vrea, inclusiv armoniile vocale și spațiile în care urmau să intre celelalte instrumente. Așadar, nu vorbim despre o piesă care a devenit emblematică printr-o serie de accidente fericite. În spatele haosului aparent exista o viziune foarte precisă.
Poate cea mai nebunească idee a piesei, privită din perspectiva anului 1975, este secțiunea de operă. Queen transformă brusc cântecul într-un fel de mini-spectacol teatral, cu voci suprapuse și personaje care apar și dispar într-o succesiune aproape cinematografică: “Scaramouche”, “Galileo”, “Figaro”, “Beelzebub”.
Pentru a obține efectul dorit, Mercury, Brian May și Roger Taylor au înregistrat numeroase straturi vocale. Într-o epocă a benzilor analogice și a studiourilor cu resurse infinit mai limitate decât cele digitale de astăzi, procesul era cu atât mai dificil. Nu exista software care să corecteze instantaneu o armonie. Nu exista posibilitatea de a construi la nesfârșit o piesă într-un computer. Era nevoie de bandă, răbdare, precizie și foarte multă muncă.
“Bohemian Rhapsody” a scos din zona de confort studiourile de înregistrare
Înregistrările au început în august 1975, iar Queen a lucrat în mai multe studiouri pentru realizarea albumului “A Night at the Opera”. Complexitatea piesei a presupus înregistrarea ei pe secțiuni și suprapunerea succesivă a vocilor și instrumentelor.
Ascultătorul aude o piesă care pare să curgă natural dintr-o secțiune în alta. În spatele ei se află însă o construcție tehnică laborioasă, realizată într-o perioadă în care fiecare nouă suprapunere putea degrada calitatea înregistrării.
Un single de aproape șase minute a ajuns Number 1
În momentul lansării, “Bohemian Rhapsody” avea toate motivele să pară un pariu riscant. Era prea lungă. Prea complicată. Prea schimbătoare. Prea greu de încadrat într-un gen. Dar publicul nu a reacționat conform manualului industriei muzicale. Piesa a urcat de la locul 47 până pe primul loc în Official Singles Chart în doar patru săptămâni și a rămas acolo timp de nouă săptămâni. A devenit inclusiv Number 1 de Crăciun în Marea Britanie. Mai târziu, piesa avea să revină pe primul loc în Marea Britanie în 1991,