“Ghost: 2 Big To Rig” – când un concert devine prea mare pentru a încăpea pe o scenă
Share
Filmat în timpul celor două concerte sold-out susținute de Ghost la Palacio de los Deportes din Ciudad de México în septembrie 2025, “2 Big To Rig” documentează turneul “Skeletour”, dedicat albumului “Skeletá”. Pelicula, filmată în format 16 mm și regizată de Amir Chamdin, comprimă în aproape două ore un spectacol care, privit din exterior, pare aproape imposibil de transportat dintr-un oraș în altul.
Titlul filmului nu este o exagerare. În spatele celor aproape două ore de muzică și imagini spectaculoase se află o producție de dimensiuni impresionante. Echipa de turneu numără 106 persoane, iar întregul mecanism transportat pentru show ajunge la aproximativ 62 de tone. Doar Grucifixul, simbolul oficial al formației, cântărește șapte tone. Pentru a pune la punct întregul spectacol au fost implicați, pe lângă echipa permanentă, și aproximativ 150 de oameni din fiecare dintre locațiile în care a concertat formația.
Este unul dintre planurile abordate de “2 Big To Rig”: le permite spectatorilor să vadă oamenii din spatele cortinei. Dacă, în timpul show-ului, atenția este inevitabil atrasă de solistul Tobias Forge și de colegii săi, Nameless Ghouls, “2 Big To Rig” amintește că fiecare secundă de pe scenă este rezultatul muncii unui număr impresionant de oameni. O lumină aprinsă la momentul potrivit, efecte vizuale care se sincronizează cu partitura muzicală, flăcări, artificii, schimbări de decor sau de costum, nimic nu este întâmplător.
De altfel, una dintre cele mai interesante idei ale filmului este tocmai această precizie. Ghost nu lasă prea mult loc pentru improvizație atunci când vine vorba despre partea tehnică a concertelor din turneul “Skeletour”. Fiecare element trebuie să intre în scenă exact la momentul potrivit. O întârziere sau o eroare, oricât de minoră ar fi, poate compromite imaginea de ansamblu a show-ului.
Echipa din spatele scenei este oglindită de echipa de pe scenă. În noul film-concert, Ghost demonstrează că nu este o formație în care un singur om trebuie să țină tot spectacolul pe umeri. Atunci când o piesă ajunge la un riff de chitară, atenția se mută pe chitarist. Când un alt instrument primește momentul său, restul formației știe să facă un pas în spate. Fiecare membru are propriul moment în care poate străluci.
Un spectacol care se schimbă de la o piesă la alta
Poate cel mai impresionant aspect al producției este felul în care Ghost reușește să construiască un univers diferit pentru aproape fiecare piesă. Costumele se schimbă, luminile se transformă, proiecțiile modifică spațiul, iar scenografia pare să respire odată cu muzica. Pe ecran, efectul este cu atât mai puternic cu cât filmarea pe 16 mm adaugă imaginilor o textură aproape nostalgică, granuloasă, care contrastează cu dimensiunea gigantică a producției.
Iar sunetul nu este lăsat în plan secund. Vocile, instrumentele și backing vocals se aud clar, fără ca spectacolul vizual să înghită partea muzicală. Este un detaliu important pentru un film-concert: oricât de spectaculos ar fi decorul, în cele din urmă te afli acolo pentru muzică. Setlistul trece prin mai multe etape ale discografiei Ghost, de la piese de pe “Skeletá”, precum “Peacefield”, “Lachryma” și “Umbra”, până la piese care au devenit repere ale formației, precum “Rats”, “Mummy Dust”, “He Is”, “Monstrance Clock”, “Square Hammer”, “Mary On A Cross”, “Kiss the Go-Goat” sau “The Future Is a Foreign Land”.
Concertele din turneul “Skeletour” au abordat politica “no phones”
Ghost a impus în timpul “Skeletour” o politică strictă de tip “no phones”, iar telefoanele spectatorilor au fost introduse în huse speciale care au putut fi deblocate doar în zonele desemnate. Astfel, filmul devine un documentar rar al acestui turneu,