Ryan Gosling este noul Ghost Rider în Universul Marvel

Poveste

Povestea nu e chiar nemaiauzită. Un om de ştiinţă merge spre o galaxie vecină pentru a afla de ce soarele sau nu e “înghiţit” de o serie de organisme ciudate care ne devorează nouă Soarele. Şi nouă, dar şi tuturor galaxiilor din jur. Ryan Gosling este omul de ştiinţă ales, amintind de Di Caprio în “Don’t Look Up”, doar că mult mai priceput la ce face, cu simţ al umorului şi cu fibră morală intactă.

Trezindu-se în spaţiu, după vreo 11 ani de călătorie (şi comă) trebuie să îşi de seamă cum de steaua respectivă e intactă, să facă experimente, să se ţină în viaţă şi să… socializeze cu o formă de viaţă extraterestră. Ce urmează după e un buddy comedy excelent, cu o chimie fantastică între omul de ştiinţă Ryland Grace şi Rocky, aşa cum e botezată simpatică creatura.

E admirabil ce au reuşit creatorii acestui film şi anume să facă simpatică o fiinţă din… piatra.

Actorie

Avem în mod clar un one man show aici. Celelalte personaje pot fi ignorate, deşi o menţiune specială poate merge la glacială Sandra Huller, protagonista unui mare twist spre final. Ea este liderul echipei de astronauţi şi oameni de ştiinţă şi ia deciziile pe care nimeni nu vrea să le ia. Uneori arăta urme de umanitate şi sentimentalism.

Dar să revenim la Ryan Gosling. Poate cel mai în vogă actor de la Hollywood acum, el îşi alege rolurile cu aproape la fel de mare grijă ca Di Caprio. “Ken” din “Barbie” e acum om de ştiinţă, resemnat la a fi profesor de şcoala generală. Un geniu în biologie moleculară, el e foarte tenace şi natural, şugubăţ şi uşor inadecvat în interacţiunile cu oamenii. În acelaşi timp refuza şi e îndărătnic când trebuie să fie eroul întregii umanităţi.

Nu vrea acest rol, nu apreciază să fie pus sub o asemenea lupa imensă şi nu doreşte nimănui aşa corvoadă. Tolerează excepţional singurătatea şi nu are probleme în a se exhiba când o cere situaţia. Fie că e vorba de rememorarea de relaţii ratate, de a trăi intens o pierdere sau de a experimenta bucuria regăsirii cu companionul său. Pe hârtie, Gosling e inexpresiv, dar cu cât se apropie camera de el (şi se apropie foarte mult), o să îl credeţi incredibil de mult că e Ryland Grace.

Şi veţi trăi cu el acolo, în mica sa cabină pierderile şi victoriile la nivel de biologie moleculară şi fizică. Convertite uneori în cascadorii spaţiale încâlcite demne de replica sa repetată “nu sunt astronaut!!!”.

Coloana sonoră

Coloana sonoră pentru Project Hail Mary este compusă de Daniel Pemberton, cunoscut pentru melodiile din Spider-Man: Across the Spider-Verse. Muzica joacă un rol esențial în atmosfera filmului, ca un soi de amestec de spectacol epic și intimitate emoționantă. emberton a experimentat cu instrumente rare precum armonica de sticlă, Ondes Martenot și cristalul Baschet pentru a crea un sunet SF “retro-futurist”, plin de uimire, specific anilor ’70.

Muzica folosește frecvent coruri și voci stratificate, evocând colaborarea globală și umanitatea personajului Ryland Grace. Mi-a plăcut enorm modul în care a fost inclusă piesa lui HArry Styles, “Sign of the times”, ce apare într-un moment emoţionant înainte de marea lansare a misiunii în spaţiu. Un tribut special merge şi la “Close Encounters of the third Kind” de la John Williams, reorchestrată aici.

Project Hail Mary Rocky │ FOTO: Amazon MGM Studios

Efecte

Nu suntem chiar la scara unui Interstellar, dar ne putem apropia de Sunshine, excelenta peliculă cu Cillian Murphy din 2007.

 » Citește continuarea pe pagina autorului