Concertele în era telefoanelor mobile: mai trăim experiența muzicii live sau doar o înregistrăm?
Share
O mare de telefoane este imaginea care definește concertele ultimilor ani. La majoritatea evenimentelor, în special cele în aer liber, sute, mii sau zeci de mii de mâini se ridică simultan, nu (doar) pentru a se mișca în ritmurile muzicii sau pentru a aplauda, ci pentru a apăsa pe butonul “Rec”. Este un gest devenit aproape instinctiv, o încercare de a surprinde cele mai tari momente sau cele mai celebre refrene. Însă, în momentul în care un obiect exterior începe să influențeze felul în care gândim, simțim și trăim anumite experiențe, merită să ne întrebăm dacă noi încă deținem controlul sau dacă am început să funcționăm pe pilot automat.
De ce filmăm și documentăm concertele și festivalurile la care participăm?
Răspunsul este, de cele mai multe ori, unul simplu și profund uman. Vrem să păstrăm amintirea. Vrem să o împărtășim cu prietenii. Vrem să retrăim acel refren cântat la unison sau să ne teleportăm, doar cu o apăsare de buton, înapoi în atmosfera evenimentului. Deși este un comportament mai “modern”, grație dezvoltării tehnologice, poate că dorința melomanilor de a înregistra și fotografia concerte a existat de mult timp.
Timp de zeci de ani, concertele erau trăite aproape exclusiv în momentul prezent. Fotografiile nu erau la ordinea zilei și relativ dificil de realizat cu aparate pe film. Mai târziu au apărut camerele compacte și telefoanele cu cameră foto, însă calitatea lor nu era extraordinară. Schimbarea radicală a venit odată cu smartphone-ul și, mai ales, cu explozia rețelelor de socializare. Însă nu doar tehnologia s-a transformat. S-a transformat și scopul filmării.
Concertul nu mai este doar o experiență care începe când se aprind luminile pe scenă și se termină odată cu ultimul bis. El continuă pe Instagram, TikTok sau Facebook, unde fotografiile și clipurile sunt postate, distribuite și comentate de mii de oameni. Mai mult decât atât, platformele de socializare au creat un nou tip de comunitate. După un concert, feed-ul se umple de filmări din unghiuri diferite, comentarii, glume pe care doar fanii le înțeleg și reacții care prelungesc experiența cu zile sau chiar săptămâni.
Pentru mulți, documentarea momentului a devenit o parte firească a experienței, la fel de importantă precum concertul în sine. Nu este greu de înțeles de ce. O fotografie sau un videoclip nu reprezintă doar o amintire personală, ci și o modalitate de a spune: “Am fost acolo”. În același timp, aceste imagini contribuie la promovarea artiștilor și a festivalurilor, inspiră alți oameni să participe la evenimente sau poate aduce bucurie unui fan care, din diverse motive, nu a putut participa.
Dar care este reversul medaliei?
Este foarte ușor să ne pierdem în captarea momentului perfect care presupune găsirea unui unghi avantajos, setări de luminozitate și contrast și “lupte” de a nu prinde în cadrul elemente nedorite. Ajungem să vedem show-ul printr-un ecran (sau mai multe). În loc să ascultăm, verificăm dacă imaginea este clară. În loc să fim prezenți, ne gândim dacă videoclipul va arăta bine pe Instagram sau TikTok. Acest comportament a devenit atât de comun încât a început să fie studiat de psihologi.
Psihologia documentării excesive
Linda A. Henkel, cercetătoare și profesor de psihologie la Fairfield University, a demonstrat că fotografierea unei experiențe poate avea, în anumite situații, un efect neașteptat: oamenii își amintesc mai puține detalii despre ceea ce au văzut atunci când sunt preocupați să fotografieze sau să filmeze. Henkel numește acest fenomen photo-taking impairment effect și îl explică prin faptul că ajungem să transferăm responsabilitatea noastră de a reține momentul către dispozitivul din mână. Cu alte cuvinte,