Supergirl Review: Gardienele Galaxiei pentru generaţia Beach Please
Share
Poveste
Supergirl este Kara Zor-El, verişoara lui Superman, plecată de pe planeta Krypton, după un dezastru. Doar că… ea a mai stat puţin pe ruinele planetei, aşa cum o să aflaţi în film, care o să-i ofere un back story aproape la fel de tragic ca al lui Kal-El, adică Superman. Ea îşi vedea liniştită de treabă, adică de beţii pentru aniversarea sa de 23 de ani, când i-a bătut la uşă o fetiţă şi i-a adus necazul pe cap.
Fetiţa este Ruthye Marye Knolle, o tânără extraterestră care vrea să răzbune moartea părinţilor săi. Răpuşi de piraţi spaţiali, briganzi cum le zice aici. Iar Supergirl nu s-ar fi agitat prea mult, dacă briganzii nu i-ar fi otrăvit câinele, pe simpaticul Krypto. Parcă animat mai competent decât în Superman. În fundal e şi o poveste despre femei asuprite şi luate prizoniere, un personaj trăznit cunoscut ca Lobo şi alte câteva iţe de descurcat.
Dar nucleul central e grija unei fete pentru căţeluşul ei otrăvit şi faptul că ar muta munţii pentru el. Ce m-a surprins e ca toţi inamicii ştiu acum că Supergirl e vulnerabilă la kryptonita şi la soarele verde, ceva ce pe vremuri era “ultima resursă” a villain-ului.
Actorie
Pe Milly Alcock o ştiu din House of the Dragon, era varianta tânără a lui Rhaenyra. Iniţial, primul contact cu ea în Superman nu mi-a plăcut. Era all over the place, ameţită, beată, neglijentă, dărâma totul în cale ca un taifun. Aici avem şi o explicaţie a comportamentului său. Un backstory, o suferinţă, o dramă şi o traumă. Şi ajungi să o placi când o înţelegi. Ea îşi trăieşte realitatea cum poate, catapultată de pe planeta de baştină în altă lume şi mereu supusă la bătălii. Faţă de Superman ea chiar nu vrea să fie un erou şi îşi foloseşte puterile doar ca ultima soluţie. Nu îşi joacă rău rolul, aduce şi ceva umor faţă de seriozitatea şi rigurozitatea lui Wonder Woman. E mai naturală, are şi experienţa din Game of Thrones şi se vede.
Eva Ridley ar putea avea o carieră mare în faţă. O joacă pe Ruthye excelent, îmi aminteşte de Natalie Portman în Leon sau de Anna lui Luc Besson. E clasică orfană care devine asasin, dacă ar fi ghidată cum trebuie. Copilul precoce şi letal. Ballerina lui John Wick, dar în faza în care nu şi-a găsit mentor. Cert e că e ghidată de un cod al onorii şi se ţine scai de Kara, ţinându-i mereu busola fixă şi ancorând-o în realitate.
Scena din Supergirl 2026 │ FOTO: Warner Bros DC
Jason Momoa ca Lobo? Vreau mai mult. E cam 80% Aquaman, doar ca machiat goth/dark şi cu o motocicletă de care e obsedat. E mereu plictisit, blazat şi e un recuperator şi vânător de recompense ca pe vremea lui Lorenzo Lamas. E un munte de clişee, un “drunken monk” blazat, cum era Travis Fimmel la început de Warcraft. Îl vedem în taverna şi în închisoare, ostenit şi aşteptând prada, dar mereu gata să detoneze totul în jur. Parcă e ceva mai energic şi pasional decât a fost Momoa în Aquaman.
Matthias Schoenaerts a fost principala mea surpriză aici. A fost un villain complex în The Mustang, Red Sparrow, The Drop cu Tom Hardy şi Gandolfini. E construit pentru aşa ceva, forma feţei sale, atitudinea sa, privirea intensă. Actorul belgian e bun în rol de brută, doar că aici e mereu pus pe caterincă, are o grămadă de arme secrete şi ştie exact ce face. În plus,