Mortal Kombat II Review: distractiv, un fan service IMENS cu final satisfăcător
Share
Mortal Kombat II a debutat pe 8 mai 2026 şi poate fi văzut că un upgrade destul de clar şi de mare faţă de primul MK. La primul mi-au lipsit luptele, a fost mult setup şi poveste, aici avem cred că vreo 10-12 lupte pe puţin.
Poveste
Povestea e sumar explicată, dar destul de clară dacă ai văzut precedentul film. Shao Kahn şi armata să vor să cucerească Pământul, după ce au câştigat 9 din ultimele 10 turnee, iar războinicii aleşi de Pământ pot întoarce soarta luptei. În “roster” se afla Johnny Cage, actor de acţiune pe final de carieră, Liu Kang, războinic al artelor marţiale cu puteri supranaturale, Sonya Blade, forţe speciale, Jax, omul cu braţe de robot, dar şi Cole Young, pe care se pune mai puţin accent decât în prima parte.
Mortal Kombat II secvente recenzie 2026 (4) │ FOTO: Warner Bros
În tabăra cealaltă o avem pe Kitana, fiica adoptivă a lui Shao Kahn şi cu o credinţă nesigură faţă de tabără să. Plus Shao însuşi, Jade, prietena Kitanei, soţia lui Shao, Şindel şi Noob Saibot, care e de fapt reîncarnarea întunecată a lui Bi-Han, primul Sub-Zero. Personajele noastre încalcă flagrant regulile turneului: alianţele se schimbă, se duc după morţi în iad, Shao devine nemuritor, practic talmeş-balmeş mai ceva ca în Superliga.
Arc-ul lui Scorpion şi trecerea prin “iad” mi s-a părut poate cea mai interesantă parte a poveştii. Poate şi evoluţia Kitanei sub aripa lui Shao Kahn, de la fiica unui împărat ucis de inamic, la o forţă a răului… cu jumătate de gură.
Actorie
Mă speriasem iniţial în prima jumătate de oră ca filmul se ia în serios şi că nu primeam destul amuzament de la Karl Urban, care îl joacă pe Johnny Cage. Apoi Karl a devenit cam ca şi Butcher din the Boys, dar cu mai puţin accent australian. Ce e drept comic relief-ul australian al filmului este în mod evident Kano, acum înviat şi pricopsit cu laser dintr-un ochi organic.
Hiroyuki Sanada, excelentul Toranaga din Shogun este acum un Scorpion pensionar, undeva în Netherrealm, care revine pentru răzbunare pe Sub-Zero. Cred că l-aş putea privi pe acest actor fiind excelent şi într-o reclamă la maşini.
Kitana aş putea spune că a fost excelentă în rolul său, iar Adeline Rudolph e un viitor star. O vedem trecând prin toate emoţiile posibile, schimbând alianţe şi cedând tentaţiei răului şi… binelui.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit: asta nu e film de Oscar, de Glob de Aur, dar nici de Zmeură nu e. E mult peste MK-urile din anii ’90 şi peste Street Fighter-ul cu Van Damme. E şi peste MK-ul din 2021, predecesorul. E închegat, asta e important şi personajele au chimie şi relaţii reale.
Efecte
Coregrafia luptelor e fabuloasă şi creşte în complexitate pe măsură ce ne îndreptăm spre final. E drept că se vede dacă te uiţi cu atenţie ca anumiţi pumni şi picioare nu “conectează”, ca să zic aşa. MK nu e fost niciodată despre a fi as la lupte greco-romane sau box sau arte marţiale. Adevăratul farmec e în a folosi obiectele din jur, mediul, puteri speciale, un “Second wind” care îţi vine din furie sau amintiri.
Să mai zic de finishere? Să mai zic de pălăria rotativă a lui Kung Lao zombie care te despica ca un flex? De evantaiele Kitanei care te fac Filet Mignon? De faptul că am avut un “Finish Him” cu Cage bălănganindu-se ca în joc? De Liu Kang şi dragonii de flăcări?