Am văzut primele 3 episoade din sezonul 3 “Euphoria” şi nu înţeleg critica la adresa sa (Review)
Share
În primul rând producătorii s-au lăudat mult cu prezenţa lui Sharon Stone în cast-ul din sezonul 3 Euphoria, dar până acum am văzut-o doar câteva minute. Posibil să îşi extindă rolul pe viitor, deocamdată este şefa lui Maddy (Alexa Demie), la o agenţie de talente din LA. Va fi un sezon înţesat cu vedete, de la Natasha Lyonne la Rosalia şi de la Eli Roth la Trisha Paytas.
Trebuie să recunosc că nu sunt imun sau orb la criticile aduse în special primului episod, descris ca un “Breaking Bad cu Zendaya”. Ce e drept, Zendaya nu a fost niciodată boyscout, dar aici traficul de narcotice e dus la un nou nivel, iar accentul pică pe ingeniozitate şi pe… utilizarea de cărăuşi. Mi se pare şi că Levinson a mai dat înapoi din scenele dramatice cu descinderi de poliţie, sevraje şi a dus acest “business” în zona de… fun şi edgy, uitând să dea şi lecţii prin producţia să.
Am văzut şi că multă lume e supărată că într-un fel cei 4 piloni principali ai serialului, Zendaya, Hunter, Sydney şi Alexa lucrează într-un fel sau altul în “industria sexului”. Dacă nu direct, atunci prin management de talente OnlyFans sau club de striptease. Înţeleg ce zic criticii şi pe de o parte pot fi de acord că e o abordare misogină, pe de altă vrea să şi spună multe despre stadiul în care se află Los Angeles-ul şi cam ce joburi mai poţi obţine acolo, dacă vrei faimă rapid sau bani rapid.
Relaţia dintre Jacob Elordi şi Sydney Sweeney, în prag de nuntă e caricaturală, jumătate clişeu de ani ’70 şi Mad Men şi jumătate joc de-a şoarecele şi pisica. E ciudat că lui Don Draper i-ar fi luat vreo 3-4 sezoane să ajungă aici cu căsnicia, dar însurăţeii de aici nici nu s-au luat şi sunt deja în stadiul de tensiune permanentă. E şi puţin ridicol felul în care Sydney eşuează în ale OnlyFans-ului (sau alternative), negăsind o nişă propice, fără oblăduirea cuiva.
Zendaya îşi continuă parcursul haotic prin viaţă, monedă de schimb între dealeri, dar ţine puternică prietenia cu fostele colege de liceu şi relaţia specială cu Hunter Schafer. Hunter a ajuns “sugar baby” şi etalează un arc de poveste demn de serialul “Nip Tuck”, promovat la rangul de eleganţă şi naivitate din Pretty Woman, dar cu iz de 2026.
Alexa, adică personajul Maddy şi Maude Apatow adică personajul Lexi sunt poate cele mai neatinse de virusul LA aici. Sunt undeva în zona de talent scouter, manager, asistent de producţie, dar până şi ele alunecă în mocirla hiper sexualizată a divertismentului.
Orice ar spune oricine, Zendaya e distractiv de privit, cum se aruncă cu capul înainte în bucluc şi cum minimizează fiecare decizie catastrofală luată. Celelalte personaje par cumva blocate în clişee, au răspunsul corect la îndemână şi îl evită, iar Sydney lupta pentru nişte idealuri şi “premii” aşa copilăreşti încât devine de una singură opusul a tot ce a transmis filmul “Barbie”. Parcă încep să înţeleg de ce o urăsc feministele, cel puţin în rolul de aici.
Ca încheiere aş spune că Euphoria nu s-a schimbat, Euphoria a fost mereu aşa, în cei 6 ani de existenţă. A îl critica că “e diferit” înseamnă că nu l-ai înţeles sau nu ai rezonat cu el de la început. Cine dorea 13 Reasons Why a primit Requiem for a Dream. Cine dorea Liceenii Rock’n Roll a primit Breaking Bad şi uneori filme XXX. În continuare vă recomand răbdare cu el şi încă sper la episoade de calibrul celor cu Rue şi Al…