In memoriam: artiștii pe care i-am pierdut în 2025
Share
David Lynch, regizorul emblematic recunoscut pentru viziunea sa artistică suprarealistă, a murit pe 16 ianuarie, la vârsta de 78 de ani. Acesta fusese diagnosticat cu emfizem, o boală pulmonară cronică, cauzată de “mulți ani de fumat”.
Apreciat pentru abilitatea sa inepuizabilă de a ieși din șabloanele industriei, David Lynch a primit trei nominalizări la Oscar în categoria cel mai bun regizor pentru filmele “Blue Velvet”, “The Elephant Man” și “Mulholland Drive”. În 1990, a câștigat prestigiosul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes pentru pelicula “Wild at Heart”. În același an a apărut pe micile ecrane serialul “Twin Peaks”, unul dintre cele mai remarcabile proiecte din portofoliul lui Lynch.
Lumea cinematografiei l-a pierdut pe Val Kilmer pe 2 aprilie. Actorul s-a stins din viață din cauza pneumoniei, la vârsta de 65 de ani. Și-a început cariera pe scenă, fiind cel mai tânăr student acceptat vreodată la celebra Juilliard School. Au urmat filme de comedie precum “Top Secret!” (1984) și “Real Genius” (1985), dar a Val Kilmer devenit cu adevărat cunoscut odată cu rolul lui Iceman în “Top Gun” (1986), unde a jucat alături de Tom Cruise.
Unul dintre cele mai memorabile roluri ale sale a fost interpretarea muzicianului Jim Morrison, solistul trupei The Doors în filmul lui Oliver Stone din 1991. Un alt film care apare pe buzele multora când aud numele lui Val Kilmer este “Batman Forever”, lansat în 1995. Printre alte pelicule din filmografia sa, menționăm “Tombstone” (1993), “Heat” (1995), unde a jucat alături de Robert De Niro și Al Pacino sau “The Saint” (1997).
Actorul Michael Madsen a plecat dintre noi pe 3 iulie, în urma unui stop cardiac. Avea 67 de ani. Consacrat de colaborările cu Quentin Tarantino, Madsen a devenit emblematic în “Reservoir Dogs” (1992), unde i-a dat viață personajului Mr. Blonde. Au urmat “Kill Bill: Vol. 2”, “The Hateful Eight” și “Once Upon a Time in Hollywood”, întărind o relație creativă care a definit o parte importantă din cariera sa. Dar Michael Madsen a însemnat mai mult decât Tarantino: a fost memorabil și în “Thelma & Louise”, “Donnie Brasco”, “Sin City” sau “Die Another Day”.
Connie Francis, una dintre cele mai emblematice artiste ale anilor ’50 și ’60, s-a stins din viață pe 16 iulie, la vârsta de 87 de ani. În lunile dinaintea decesului, devenise virală pe platformele de socializare datorită melodiei “Pretty Little Baby”.
Francis a început să cânte la acordeon în copilărie și a participat la diverse show-uri de talente. În 1958, a înregistrat “Who’s Sorry Now?”. Inițial ignorată de posturile de radio, melodia a fost promovată de Dick Clark în emisiunea “American Bandstand” și a devenit imediat un hit național și internațional. De aici a urmat o serie impresionantă de succese care au definit muzica pop feminină a epocii: “Where the Boys Are”, “Lipstick on Your Collar”, “Stupid Cupid”, “My Happiness” sau “Everybody’s Somebody’s Fool”.
Pe 22 iulie, industria muzicală internațională l-a pierdut pe părintele heavy metal-ului. Cunoscut atât drept solistul Black Sabbath, cât şi un star de reality show de succes, Ozzy Osbourne a încetat din viaţă la vârsta de 76 de ani. Acesta se lupta cu boala Parkinson şi o serie de alte afecţiuni, care nu au reuşit însă să îl ţină departe de muzică. Cu doar 2 săptămâni înainte de moartea sa, Ozzy cânta la concertul de adio al trupei Black Sabbath, intitulat “Back to the Beginning”.
Ozzy a lăsat în urmă o adevărată moștenire artistică,