Recenzie serial: Subteran – ca o melodie trap Rava, cu infuzie de Tokyo din Casa de Papel
Share
Poveste
Povestea din “Subteran” are ceva de “Hackerville” şi o “Gomorra” modernă. Un interlop, pe numele său Tănase are furate criptomonede în valoare de 2 milioane de euro, fix când se pregătea să facă ultima sa mare tranzacţie, înainte de “pensionare”. Hoţul este asasinat, iar laptopul şi cheia care poate debloca criptomonedele ajung la poliţie. De fapt cheia se află la o tânără expertă IT, jucată de Ana Ularu şi care devine punctul central al poveştii.
Ea îl ajută pe un poliţist sub acoperire, Roman, care e infiltrat în organizaţia lui Tănase şi are nevoie de laptopul buclucaş cu cripto blocat, pentru că el conţine şi nume de poliţişti şi politicieni compromişi. O bună parte a activităţilor ilegale ale lui Tănase sunt realizate de familia şi apropiaţii săi. Fiicele sale gemene, Crisi şi Tili nu se feresc de asasinate, ameninţări, şantaj şi alte activităţi ilegale.
Apoi îl avem pe Dracu, mâna dreaptă a lui Tănase şi amant al lui Crisi (şi Tili), care trebuie să ţină organizaţia interlopului sub control şi să caute laptopul. Plus câţiva poliţişti care gravitează în jurul cazului şi gangsteri low level, jucaţi de Alex Velea şi alte câteva nume secundare. Aceştia răpesc fiul expertei IT, care e şantajată să aducă laptopul înapoi.
Actorie
O parte din mine crede că Florin Piersic Jr. îşi continuă rolul lui “Mişu” din Miami Bici, unde era tot interlop. Aici este “Tănase”, un şef de interlopi cu conexiuni în lumea politică, poliţienească şi… peste tot. Temut de toţi, dar mereu necăjit şi având mereu “cea mai proastă zi”.
Nici nu ştiu de cine să fiu mai surprins: de Cosmin Teodor Pană, în rolul lui Dracu, mâna dreaptă a lui Tănase sau de Irina Artenii. Pe lângă faptul că aceasta din urmă face un rol dublu excelent, jucând două surori gemene cu ceva diferenţe în comportament, ea ne livrează şi o “bad girl de România” cum nu prea am mai văzut pe ecrane.
Pe de o parte e “foarte Tokyo din Casa de Papel”, dar ar putea lejer să fie Harley Quinn. E pe rând escortă, asasină, mastermind de organizaţie infracţională, sensibilă şi îndrăgostită, kinky atunci când îşi leagă partenerul de pat sau o fiică răzbunătoare şi rece. Ar fi ca acasă într-un film “John Wick”.
Ana Ularu este “cea mai actriţă” din distribuţie aş zice. Se vede experienţa sa îndelungată şi reuşeşte să jongleze binişor cu rolurile de mamă care se teme pentru fiul său, expertă în ale hacking-ului şi uneori mă miră că se comporta cu sângele rece al unei poliţiste sau agente infiltrate. Disperarea i se citeşte pe chip, e mereu la un pas de criză de nervi, plânge foarte convingător după iubitul său, dar… parcă nu o cred suficient ca mama îngrijorată a lui Matei, nu ştiu de ce, asta în episodul final.
Cezar Grumazescu are ceva din Jax Teller în Sons of Anarchy. Joacă bine rolul de infiltrat, cu doză suficientă de paranoia, teamă, încredere în sine, dublă personalitate, dar şi-a abandonat umanitatea undeva pe parcurs. E mort pe dinăuntru şi asta îi iese excelent. De aceea mă miră grijă sa faţă de civili uneori şi răbdarea cu ei.
Cosmin Teodor Pană e poate personajul meu masculin preferat de aici. Deşi unidimensional, el este exponentul tuturor pieselor trap recente din România. E Rava la 30 de ani, dacă se ţine de sport şi duce o viaţă sănătoasă. E pragmatic, dur, şiret, dar are propriile vicii şi tentaţii, cu care se luptă. Urăşte incompentenţa acoliţilor,