Recenzie Squid Game Sezonul 2: mai bun, mai intens… până la un punct (Spoilere)
Share
Poveste
Pentru cine nu a văzut primul sezon Squid Game, sezonul 2… nu are prea mult sens. E musai să fi văzut primele 9 episoade, cele din 2021. Pe scurt, pe o insulă pustie se ține o serie de jocuri, cu un premiu uriaș pentru participanți. 456 de concurenți au participat la primul sezon, crezând că dacă pierd la probe pleacă acasă. Jocurile erau unele ale copilăriei, cel puțin în Coreea de Sud, dar par familiare, de la trasul de sfoară pe echipe până la un soi de „v-ați ascunselea” cu o păpușă robot cu scanere de mișcare în loc de ochi.
Problema cu acest joc mortal e că dacă pierzi… mori. Premiul cel mare este de 45,6 miliarde de woni, adică în jur de 38 de milioane de dolari americani. Dar pentru a-l obține trebuie să moară cât mai mulți concurenți. Iar fiecare concurent dispărut înseamnă 100 de milioane de woni în plus. În sezonul 2 se schimbă jocurile, în afară de primul, cel cu păpușa și nemișcarea. Sau „Red Light, Green Light”, cum îi zic ei.
Seong Gi-Hun, câștigătorul primului sezon Squid Game, vrea răzbunare și își folosește suma uriașă câștigată pentru a-i găsi pe organizatorii jocului. Adună o mică armată pentru asta și conlucrează cu polițistul infiltrat pe insulă în primul sezon. Cum-necum, Gi-Hun ajunge să joace iar jocul mortal, alături de alți 455 de participanți. Evident, cu un infiltrat de la „cei răi”, ba chiar șeful cel mare, „Omul cu mască neagră”.
Participanții au ceva în comun de această dată: mulți au fost falimentați de criptomonede, ascultând sfaturile unui influencer, care se află printre concurenți. Avem și un duo mamă-fiu, un rapper care se poziționează ca personaj negativ, dar mai goofy, și acolitul său, clasicul lingău, dar mai periculos decât ai crede. Mai apare și un star pop coreean, o fată transgender cu neașteptate skill-uri militare și surprinzător de mulți pușcași marini și oameni din aviație.
Mai toți se reunesc sub conducerea lui Gi-Hun, care recunoaște că a mai jucat jocul ăsta o dată și l-a câștigat, deci știe ce să facă. Problema e că își face și dușmani astfel, unii crezând că e vreun infiltrat, mincinos sau că vrea să câștige doar el totul. Pe celălalt plan, Hwang Jun-Ho, polițistul, caută asiduu insula pe care au loc jocurile, cu o forță militară bine înarmată după el.
Problema e că spre final serialul renunță la a mai fi cerebral și trece la acțiune pură. De altfel, dacă ar fi să descriu episoadele, aș zice că primele două (excelente de altfel) sunt expunere, apoi avem 3 episoade de probe și apoi 2 episoade de acțiune… în stil Rambo. Ca noutate la regulile jocului, acum el se poate opri după fiecare rundă, prin votul participanților. Majoritatea decide și apoi poartă simbolul „X” sau „O” pe piept, în funcție de vot.
O uriașă metaforă despre alegerile internaționale…
O altă noutate este că avem o privire mult mai amplă în culisele jocurilor, explorând viețile celor îmbrăcați în roșu, care execută ordinele și trag în concurenți. Serialul ne oferă detalii despre dramele și trăirile lor, surprinzând momente tensionate, disensiuni, dar și lupte interne. Un subiect aparte este discriminarea la care este supusă o femeie care a fugit din Coreea de Nord, adăugând o dimensiune socială și umană profundă acestui grup aparent impersonal.
Actorie
Am văzut în sezonul 2 poate cea mai bună reprezentare a jocului Ruleta Rusească de la „Deer Hunter” încoace, ceea ce e mare lucru. Și asta chiar din primele episoade.